Vajie..Imi vajie in minte sunetul vocii tale. Se aud scartaind miscarile mainior in timpul suavei tale imbratisari. Gura? Incearca sa redea cuvintele din miezul noptii si primul Te iubesc. Iti citesc pe buze dragostea. Urechile nu aud decat surasul si picurarea clepsidrei in scurgerea timpului ramas. Ochii mi te vad din nou si din nou.. fugind in jocul dragostei.. sa ma prinzi. Si bumm! A luat foc neprevazutul. S-au aprins cele dintai, scanteile tale, si ai devenit mult prea inocent. Te-am incoltit, am rupt din tine, bucatica cu bucatica, durerea chinului si a nestirii. Fara sa vreau terminam pazelul tristetii tale in lipsa zambetului meu. Pana cand a devenit un suras. Iar incapatinarea s-a transformat in gingasa atingere a fericirii. Si m-ai facut sa simt placere. Placerea si dorinta de a fi langa tine, de a fi cu tine, de a te iubi. Da! Pot spune ca Te iubesc. Am cedat singurului sentiment ce credeam ca pot sa ii fac fata. Pot spune ca vreau ca buzele tale sa pecetluiasca pe buzele mele in orice colt al lumii, vreau ca tu sa fii primul gand dimineata, iar seara vreau doar atat.. sa ma strangi in brate.

Limitarea la lipsa ta pare infinita, iar scurta ta apropiere pare marginita. Palma ta fina imi mangaie creselul, iar tzipatul meu iti starneste paradisul. Ma arunci cu putere, imi saruti obrazul si buzele si intregim androginul. Dar razele soarelui apar pe cer si iar trebuie sa pleci. Stau singura, in cuibul ce imi zguduie trairi intense. Si se face tarziu. Nu apari. Se apropie seara. Unde esti?