Da, adolescenta. Ce perioada. Si o spun atat in bine, cat si in rau. De ce? Pentru ca uneori ma si enerveaza! La culmi frate. Acum vreau asta, acum nu mai vreau. Acum nervoasa, acum rad de nu mai pot. Ti-as scoate ochii imediat! Iar in doua minute as vrea sa te pup. Ciudat.

Multa teorie este pe aceasta tema. A doua nastere, cea mai frumoasa perioada…Cu kilogramul;))

Asa. Si uite asa un adolescent isi pune mii de intrebari. Multe multe. Eu una le mai si inventez uneori ca sa vad ce as raspunde eu si sa vad ce imi raspunde altul. Si mai ales sa pun intrebari de situatii, nu intrebari cu un raspuns de <da> sau <nu>.

Intamplare ce o patesc cam in ultima vreme. Am anumite persoane, putine drept, pe care nu prea le suport. Si poate nu este bine spus nu le suport, dar ma irita! Ca mor de ciuda cand eu ma port frumos si altul „imi da o palma”. Ok, mai sunt si eu vinovata, dar daca vezi ca eu ma comport cu tine frumos si nu iti vreau raul, de ce pisicutza ta eu nu stai in banca la tine? Si cel mai dublu ciudat? Ca dupa ce am o ofticare din aceasta pe o persoana, sa imi vina sa ii spun ceva de bine. Ce se intampla? As vrea sa stiu, ca treaba cu „Sunt adolescenta” este doar pura teorie si eu vreau si explicatii clare.

Nu am sanse de vindecare rapida nu?;)). Cativa ani cel putin:D.

Si inca o chestie. A vrea, a nu vrea… Dar pana la urma cati dintre noi avem tupeul sa jucam pe o carte si sa riscam? Chiar si intr-o relatie? Sa spui, totul sau nimic? Asta chiar m-am interesa:D.

Cu ce am inceput si unde am ajuns:-j. Se vede ca zilele astea am fost tare zapacita;)).

Hormonilor mai puneti si voi un stop sa mai respire lumea!