Nu este totul complicat, ci noi avem tendinta de cele mai multe ori de a complica totul. De ce? O intrebare buna. Poate pentru ca suntem oameni si ne sta in fire sau poate pentru ca daca totul ar fi prea perfect nimic nu ar mai avea nici un farmec. Eu sincer, de fiecare data cand totul este cam perfect simt ca ceva nu este in regula. Bate prea tare la ochi si sigur urmeaza sa se intample ceva. Ca nici cea mai frumoasa poveste nu tine o viata (discutabil aceasta parte, dar putin probabil).
Cu ce ma complic eu cel mai des? In general capitolul baieti (Mama lor eu de baieti!!). Ca nu, eu nu pot sa
„imi iau” unul care vad ca se poarta frumos cu mine si poate chiar prea frumos. Trebuie eu sa ma duc exact la acela care face si cate o figura, la celalalt care e haisa in lume, la unul care face totul in stil „gheata”. Chestia asta trebuie oprita. Si o sa fie oprita. Pentru ca prea multa complicatie strica si chiar sunt lucruri care merita si ajungem sa le dam cu piciorul dintr-o prostie sau din incapatinare, ambitie. Vreau sa incerc macar pentru o perioada sa las sa intre in viata mea persoanele care cu adevarat merita si sa incerc estomparea celor care sunt doar „o fitza” de moment.
Acum retragera la somn, dupa o distratie pe cinste si un sfarsit de veneri. FARA COMPLICATII.