Ma visez in fata tramvaiului. Cu tine. Nu va fi posibil. Oricat as incerca. Stiu ca este hilar, dar totusi o fac.
Traseul se schimba, harta ramane la fel, noi ne apropiem de persoanele apropiate.
Si vad in diferite persoane o trasatura a acelui zambet. Raman miscata. Si ma intreb totusi, se poate? Sa tin la o persoana. Specific: nu sunt indragostita! Poate as fi putut fi. Insa acum ma refer la propia-mi afectiune fata de o persoana draga mie. Rezum totul la un telefon, o adresa, o conversatie, o infinita insiruire, de cuvinte intortochiate si nearanjate, nepregatita sa imi exprime micile „lucrusoare” ce roiesc prin mine.
Vailei gata cu atata sentimentalism. Pentru moment:D.