Și uite că fac cunoștință cu cel de-al șaisprezecelea Noiembrie. Evident că primul nu îl țin minte, dar caseta rulată de-a lungul anilor mă face să rad: în Timișoara, cand toată lumea petrecea, eu mă distram cu o cutie de dero, împreștiind-o peste tot in baie. Aveam doar cateva luni și dacă ăia nu mă băgau în seama mi-am gasit o prietenă: o cutiuță.;))
Despre această lună, adevarul este că nu prea îmi aduc aminte de nimic. Doar de cateva dăți de 30 ale lunii. În rest a unsprezecea lună a anului trecut ce îmi mai roiește prin minte.
În curand o să se împlinească un an și nu îmi pare rău. Cufărul amintirilor asteptă să i se găsească cheia.

Luna, de obicei, începe cu dreptul. Însă se pare că piciorul mi-a fost faultat și este cam șchiop. Na… se putea și mai rau.
Da` eu sper că voi chiar aveți un început de luna cat mai bun.

Se pare că în Noiembrie totul este rece, însa un singur lucru este invadat de caldură: sufletul.