Nu plang.. Doar imi spal ochii prin durerile inimii.
Imi amintesc ca… ai avut grija de mine asa cum nu a avut nimeni. Iar acum nu imi mai este frica. Pentru ca pasul tau nu mai este aici sa ma indrume. Disparitia ta m-a facut sa uit frica; nu mai esti aici sa imi porti de grija. Sunt doar eu care incearca sa aiba grija de mine. Privesc in jurul meu si vad lucruri care imi amintesc de tine: O jucarie, o poza, canapeaua mea, locul nostru. Insa un singur lucru nu imi mai aminteste de tine, imaginea ta. Pentru ca privindu-te nu mai vad acelasi copil. Nu mai vad aceeasi expresie inocenta a fetei si acelasi suras aruncat chiar si in momentele cele mai urate. Vad doar un copil maturizat prea repede si vad o persoana gata sa ma inhate in secunda imediat urmatoare momentului cu aceasta ocazie.