Nu exista povesti de iubire perfecte… decat in basme, poeme sau utopii… Dar exista cupluri care invata sa reziste, indiferent de greutatile care apar. De asta intr-o relatie sunt intotdeauna doi, pentru a se sprijini unul pe altul atunci cand lucrurile iau o intorsura neasteptata…pentru a avea pe umarul cui sa te sprijini, pentru a avea in bratele cui sa te cufunzi si sa uiti de tot si de toate… „nevoia de a avea pe acel cineva” de care se tot vorbeste de atatea secole incoace… nevoia de afectiune…
Fiecare relatie este o poveste unica… cum la inceput esti sfios, agitat inainte de prima intalnire, fiecare rezervat in a se etala asa cum esti de obicei. Zambesti galant, iti masori fiecare miscare… si pornesti discutii dintre cele mai banale si plictisitoare. Scoala, facultate, pasiuni si evenimente mondene… Apoi, usor-usor, incepi sa indraznesti tot mai mult, sa te dedici tot mai mult ei, pentru ca in final sa ajungi dependent de ea… Ajungi intr-un punct in care tot ce tine de tine se invarte in jurul ei si ai face orice sa o vezi din nou zambind, sa o auzi,sa ii simti caldura si cand o strangi afectuos in brate, dar cu grija, sa nu o ranesti… Acele clipe cand stai cufundat in parul ei, intr-o imbratisare atat de linistitoare, simtindu-i parfumul care rascoleste in tine atatea amintiri… acele clipe care ai vrea sa tina o vesnicie si simti ca ai face orice pentru ca voi sa rezistati impreuna, pentru ca ea sa fie fericita cu tine…orice… acele clipe nu pot fi comparate cu nimic de pe lume…
… dar… e tragic cand toate visurile, planurile, sperantele se prabusesc dintr-o data… te intrebi de ce si unde ai gresit… si atunci incepi sa regreti toate lucrurile pe care nu ati apucat sa le faceti impreuna…incepi sa regreti toate momentele in care erai imbufnat si morocanos, in loc sa o iubesti si sa o pretuiesti… te invinuiesti pe tine, pentru ca nu poti fi suparat pe ea, nu poti sa arunci cu reprosuri in ea… de dragul vremurilor frumoase pe care le-ati petrecut impreuna, pentru ca alaturi de ea ai invatat cum e sa iubesti, impreuna cu ea ai trecut prin atatea, pentru ca ea a fost si inca este totul pentru tine…tocmai pentru ca inca o iubesti atat de mult…si e atat de tragic si atat de dureros pentru ca simti ca ai fi putut mai mult, dar poate ca nu ai stiut sa-i arati…
Acesta este pretul scump pentru care il platesti pentru ca ai cunoscut cum e sa iubesti, pentru ca ai simtit cat de frumos este sa fii iubit… un pret prea scump pentru un final atat de brusc… dar simti ca a meritat si vrei sa ii multumesti pentru ca timp de cateva luni, ati fost impreuna cei mai frumosi si ai simtit ca basmele devin realitate… .

Scriitorul acestui articol poate nu doreste sa isi scoata numele la suprafata, insa isi scoate ceva deosebit frumos: Iubirea sa in chip de fată.

Anunțuri