Cred ca majoritatea se intreaba, mai exista cavalerism?
Pai nu mai este ca in 1400 toamna, in Franta sau alte tari, cand Domnisoarelor, pentru a fi cucerite, le se faceau cadouri trasuri, cele mai scumpe bijuterii si ele erau puse pe un piedestal, vezi Doamne sa nu se sparga papusile.
Intre timp, trecand de Da Vinci si Picasso, femei precum Mary Wollstonecraft au inceput sa-si ceara drepturile. Au creat scoli superioare pentru femei, au obtinut succese profesionale: deci trebuiau sa fie recunoscute. In cele din urma au obtinut dreptultul la vot (Emmeline Pankhurst fiind cea care a luptat cel mai mult pentru obtinerea celui din urma drept).
Evoluasem si noi cate putin, femeia trecand, de la statul in casa ca bibeloul sau avand doar grija de cratita, copii si evident sot, la alte noi ocupatii care le fac sa se simta folositoare.
Felicitari: Ma’at-ka-Ra Hatshepsut  prima femeie faraon din istorie, aparitie Elizabethei Smith Miller fiind prima femeie care a purtat pantaloni, Valentinei Tereshkova prima care a ajuns in spatiu.
Deci femeile au vrut si au avut! Desigur cu sacrificii.

Dar sa continuam discutia despre cavalerism, datorita careia am ajuns sa vorbim despre femei. Cavaleri adevarati? Mai degraba ceva de genul Tom in varianta: „Hei, hai sa il prind pe Jerry. Dar stai! Mititelul tot timpul stie sa castige. Alerg alerg cam in zadar…” ;)).
Putini mai sunt cei ce stiu sa se comporte ca un cavaler cu o fata/ femeie, nu privind neaparat casa plina cu flori, tzoale fara numar, cu banii lui evident, sau excursii in Dubai (nu cel din Darabani, fara griji:D). Aici vorbesc de comportamentul de cavaler: Sa deschizi usa unei persoane de sex feminin si (Sa nu uitam de mentionat!) sa o si lasi sa intre prima, sa nu dai intr-o fata, sa privesti in jur nu langa ea, ci impreuna cu ea, sa te apleci la marginea drumului, sa iei o floare si sa o surprinzi.
Nu trebuie sa rezumam cavalerismul la ce era odata, ca nu v-a mai fi, dar macar sa ne adaptam „cerintelor” din acest timp.
Batistutze pentru praful gasim la magazin, nu avem nevoie ca cele reale sa primeasca acest post.
Pentru ca, desi am facut tot posibilul, ca sex feminin, sa ajungem aici, in sinea noastra o sa ramanem niste mici printese, in rochii delicate, ce isi asteapta printul pe cal alb.