Ieri ma intorc de la Suceava si cand ajung la Dorohoi… hopa suna.
„Pai Suceava- patinoar- vii- acum?
Stai ca nici nu am ajuns acasa.”
Si uite asa am avut eu norocul ca Don`sorilor nu prea le mergeau masina si m-au asteptat si pe mine.
Sa uitam discutiile cu parintii si gura unuia de care nu scap niciodata si plecam. (In sfarsit! ;)) ).

Dar de ce am inceput eu acet articol? Vedeti titlul. Adica ar trebui sa vorbesc despre „La patinoar”.
Sa vorbesc: nu stiu sa patinez. Na. Asta este adevarul.
Probabil toti cei care m-au vazut au ras copios de mine;)). Si dupa cum stiti incapatinarea nu este tot timpul cea mai buna.
Eram singura, si nu exagerez, din cei de acolo, care se tinea de gard.
Adevarul este ca radeam si eu de mine;)). Aveam si de ce:>.
Pacat ca nu m-a filmat Patricia, mai radeati si voi un pic ;)).

P.S.
Frumoase bancuri. Data viitoare poate invatati (m) mai multe:D.