De ce spun asta?
Pentru ca maine se intorc ai mei acasa. Iar totul va reveni la normal.
Partea proasta? Este ca incepuse sa imi placa singura:D.
Daca vreau sa vorbesc vorbesc, daca vreau sa pap pap, daca nu nu, daca vreau sa stau o zi intreaga in casa o fac fara sa ma intrebe nimeni daca am patit ceva sau nu.
Si mai ales: fara discutii cicalitoare!

Nu m-am apucat de prostii in aceasta saptamana, dar pur si simplu mi-am dat seama ca pot sa ma descurc si singura. Si e placut sa stii ca poti iesi in oras fara ca cineva sa intrebe: „Cu cine iesi? Cat stai? Cu cine vii? Da` de ce mergi asa?”.
Helo people! Me duc in oras, vin cu careva si nu stie omul cat vrea sau nu sa stea!

Dar asta e meseria parintilor.
Ce trebuie sa fac in continuare? Sa imi fac provizii. Cu rabdare. Multa multa rabdare.