Uneori visele devin cele mai frumoase momente. Si cele mai amagitoare.
Cu totii visam la ceva mult mai bun, la a avea mai mult decat incercam sa ne oferim sau a gasi persoane potrivite sau perfecte.
Ca sa spun asa in ultimele cam opt- noua luni am vazut foarte multe seriale. Diferite persoanaje cu diferite probleme in diferite locuri si familii. Si sincer uneori poate deveni foarte „realist” faptul ca vezi acelasi situatii ale oamenilor din viata reala in filme. Sau mai bine spus ca vezi cum de fapt filmul= partea comica si putin fantastica a realitatii, care in fond descrie aceleasi stari si sentimente din fiintele umane, adica of us.
Nu dramatizez!
Doar vreau sa spun ca sunt lucruri de invatat si din aceste filme, seriale (Nu din toate chiar! Stiti la care ma refer, desi… spun passsss;)) ).
Apreciez foarte mult pe cei ce fac aceste povesti oarecum cam rupte de realitate, si totodata foarte umane. Chiar au capul pe umeri. Pentru ca, acum serios, nu este deloc usor sa ai un punct de plecare care sa ajunga si la capat.
Acum urmaresc „One Tree Hill”. Abia sezonul doi, dar chiar daca unele scene mi s-au parut la inceput putin banale, asta pentru ca sunt prea reale si pana la urma primul sezon are cativa ani. Times change.