Shakespeare si-a pus intrebarea “A fi sau a nu fi?”, iar noi am ales a fi.
Dar impreuna cu noi, Ea, a ales a fi partas al povestii de basm, al povestii noastre.
Bacovia o trateaza ca un sentiment maladiv, condamnat la esec, “ hidos ca un satir”, “ copil degenerat”, “ sclava placerii”, “ durere fara nume”, “ trecut pasional”.
Eminescu ia spus “ prilej pentru durere” , “ un amic supus”, “ vis misterios”, chiar si “ dulcean-vapaiere”. Iar noi, am numit-o simplu: iubirea noastra!
Intr-un vechi comun se arata o alta lume, cu totul noua. Iubirea are loc intre rubinete, tomberoane, stechere. Toate prind viata… prin iubire. Toate traiesc prin iubire, iar noi iubim ca sa traim.
Maitreyi spunea “ Dragostea nu este un obiect material care poate fi smuls unuia si incredintat altuia”. Noi spuneam doar atat” Te iubesc pentru ca te iubesc, si te iubesc pentru ca esti tu.”
Vad o poza. Doi copii, inocenti, zambitori, prieteni. Imi misc ochii doar pentru o clipa. Cunosti acel sentiment puternic, pe care il simti in tot trupul, din crestet pana in varful picioarelor, si pe care totusi nu poti sa il explici? El este… Sufletul! Imi zambeste. Ma arunc iarasi pe aceeasi poza. Si vad aceeasi copii, inocenti, zambitori, prieteni. Si suntem noi!
Cu ochi indragostiti ma uit si astazi la tine. Cu aceeasi ochi ca la inceput. Cu acelasi fior strabatandu-mi fiinta. Cu aceasi stare de liniste. Ma protejezi! Cu gandul, cu vorba, cu trupul.
Ma uit in ochii tai si ma regasesc in ei. Imi soptesti, si vocea ta ma invaluie. Mana ta ma atinge si… tresar. In imbratisare, iti simt caldura trupului, iti aud inima batand, bum… bum… bum, si ma pierd. Iar tu esti acolo, gata sa ma regasesti cu fiecare sarut.
Fluturi in stomac, piele de gaina, fericire fara un motiv anume, copil siretelnic, toate melodiile capata un sens… Si se mai intreaba oamenii cand realizezi ca esti indragostit. E destul sa ma vezi si stii asta.
Gandesc: “A scrie o poveste e simplu, a scrie povestea noastra e totul.”
O imbratisare- efemer, un accident- vizitator la muzeul suferinta, un sarut- universul propriu, un mesaj- variabile invariabile, un joc- vasul spre iubire, prima zi- un suflet… tu si eu.
Caut cuvinte si nu gasesc. Caut a intelege si nu pot. Caut a explica si tot ce imi vine in minte e imaginea ta. Ochi caprui, suflet etic, trasaturi blande, mana aspra, dragoste in voce.
Iubesc, am curaj si… ma tem.
Dar nu pentru mult timp. Ma atragi la sanu-ti, ma hranesti cu iubire. Si orice incertitudine dispare.
Te iubesc.
Te iubesc in felul unui trasnet,
Te iubesc pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
Te iubesc pentru ca fara tine e greu.
Te iubesc pentru ca sarutul tau ma face sa simt ca traiesc fara regrete.
Te iubesc pentru ca noptile sunt superbe alaturi de tine. Pentru ca lipsa ta umbreste zambetul meu. Pentru ca sunt implinita cu tine.
Te iubesc pentru ca esti tu.
Te iubesc simplu, misterios, orbeste.
Te iubesc in vis.
Te iubesc in mii de feluri si tot mi se pare putin.
In felul meu nespus de omenesc tanjesc mereu sa-ti definesc faptura, gresesc si ard si pierd si te iubesc…